Blocul ce se construieşte în faţa Casei Centrale a Armatei

Pe Calea Victoriei nr. 32-34, acolo unde a fost pe vremuri clădirea "Cartea Românească" distrusă de bombardament în timpul războiului, se va ridica, în scurt timp, un imobil nou, uriaş, de toată frumuseţea.



Întregul ansamblu, al pieţei, având în centru clădirea Casei Centrale a Armatei şi noul bloc, a fost studiat îndeaproape. Blocul, la a cărui construcţie se trece, va avea parter, un mezanin şi opt etaje. Prin volumul său mare, el va acoperi înaltele calcane ale clădirilor din spate. Întreg blocul va fi înconjurat de portice, placate cu travertin, pe sub care vor circula pietonii. La faţada dinspre Calea Victoriei, porticele vor fi înalte de două nivele - parter şi mezanin - iar lateral, pe bd. Republicii şi pe str. Edgar Quinet, precum şi în spatele viitoarei clădiri (căci blocul va avea un spaţiu pe sub care se va face trecerea pietonilor între cele două artere de circulaţie) porticele vor avea numai înălţimea parterului.



Un mare magazin, vizibil pe cele patru laturi ale clădirii, va deţine două subsoluri, parterul şi mezaninul. Magazinul va cuprinde un hol mare central pe înălţimea parterului şi a mezaninului şi un alt hol mare la primul subsol. Deasupra magazinului se vor înălţa opt etaje cu circa 150 de apartamente. După cum se poate vedea în desenul de perspectivă alăturat, logii duble vor marca perechile de etaje. Blocul va avea apartamente de o cameră, două şi trei. În interiorul său, imediat deasupra magazinului, va fi amenajată o grădină, cu un bazin etc. Autorii proiectului noii clădiri (executat în cadrul Institutului "Proiect-Bucureşti"), au asigurat apartamente confortabile la un preţ de cost sub limitele stabilite de plenara C.C. al P.M.R. din 26-28 noiembrie 1958.



Cum clădirea va fi retrasă cu circa 10-12 metri de la linia Căii Victoriei în faţa sa se va crea un mic spaţiu verde.Prin construirea noului bloc, centrul oraşului va fi înzestrat cu încă o clădire modernă, frumoasă, amprentă a noului Bucureşti.



-----------------------------------------------------------------------
Faimosul discurs al lui Hruşciov din 1954 anunţă o schimbare în forma locuinţei: o anumită atitudine critică faţă de arhitectura realismului-socialist devine din ce în ce mai evidentă, în ciuda faptului că Gheorghiu-Dej are reţineri în a urma linia noului lider sovietic. Cvartalele deja începute sunt terminate, însă arhitectura lor este din ce în ce mai simplificată, şi chiar mai ironică. S-ar putea spune ca este o arhitectură post-modernistă avant la lettre. În acelaşi timp, noile blocuri construite din prefabricate, conform noilor "principii de economicitate", afişează timide trimiteri la "stilul internaţional".


Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din noiembrie 1958 marchează punctul de răscruce. Utilizând linia critică a lui Hruşciov referitoare la lipsa de economicitate a arhitecturii staliniste, Gheorghe Gheorghiu-Dej critică hotărât proiectarea locuinţelor şi indică noi moduri de intervenţie urbană: (1) completarea fronturilor stradale în centru (plombe), (2) restructurarea arterelor importante şi (3) mari ansambluri de locuinţe colective la periferie. Oraşul Bucureşti este vizat în mod special: în consecinţă, ritmul activităţii de construcţie se accelerează substanţial şi noile intervenţii îşi încep evoluţia. Cazul este repus în discuţie în 1959, atît de partid (Plenara C.C. al P.M.R. din iulie privind Economicitatea şi industrializarea construcţiilor, confortul şi expresivitatea plastică) cît şi de către arhitecţi (a V-a Plenară a Uniunii Arhitecţilor).
-----------------------------------------------------------------------


[Informaţia Bucureştiului, iulie 1959]
[A.M. Zahariade - Locuinţa şi oraşul socialist]

Trei blocuri din Şos. Ştefan cel Mare

În cadrul lucrărilor de sistematizare şi modernizare a şos. Ştefan cel Mare au fost realizate - între anii 1978-1982 - lărgirea străzii la patru fire de circulaţie pe sens şi întregul front de locuinţe ce plachează şoseaua, cu excepţia zonei cuprinse între străzile Tunari şi Aurel Vlaicu. Pe această zonă existau trei blocuri de locuit (str. Aurel Vlaicu nr. 166: blocul 1 şi şos. Ştefan cel Mare 18-20: blocurile 2 şi 3), care ieşeau din alinierea generală cu o distanţă variind între 8 şi 14 m, ceea ce făcea ca întreaga circulaţie rutieră şi pietonală să fie mult îngreunată.



În această situaţie, au fost analizate mai multe variante de rezolvare a sistematizării: a) demolarea clădirilor care ies din aliniament şi realizarea unor blocuri noi în aliniere cu restul blocurilor de pe şosea; b) crearea unui portic pietonal la parterul blocului din str. Aurel Vlaicu, atribuind trotuarul spaţiului de circulaţie rutieră, însă clădirea rămânând ieşită mult din alinierea generală, prezenta permanent un pericol de accidente în circulaţia rutieră; c) translaţia clădirilor pe distanţe varrind între 8 şi 14 m, rezolvându-se în mod definitiv şi corespunzător problema sistematizării din această zonă. Din analiza tehnico-economică a fost aleasă ultima variantă, ca fiind cea mai economică, deoarece aceasta reprezenta între 28 şi 32% din valoarea de demolare şi refacere a unor construcţii asemănătoare, durata lucrărilor de translaţie de 4-5 luni fiind mult inferioară celei de refacere a unui bloc nou (cca. 8-9 luni), rezultând şi importante economii de materiale.

Blocul 1 înainte de translaţie, ieşit din noua aliniere a şoselei
Blocul 1 în timpul translaţiei
Blocul 1 după translaţie, pe noul aliniament. Se pot vedea blocurile 2 şi 3 în poziţia iniţială 

Blocurile 2 şi 3 înainte de translaţie. Se observă lăţimea redusă a trotuarului
Desfacerea fundaţiilor şi realizarea cadrului purtător la blocurile 2 şi 3 


Imagini din timpul translaţiei blocurilor 2 şi 3

Căteva date sumare:
Blocul 1: realizat în 1938, 7 nivele, 3.100 t - prima translaţie a unei clădiri de 7 nivele din ţară; distanţa de translaţie 14,40 m a fost străbătută în 7h37 în 27 mai 1983. Lucrările de pregătire au început în februarie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în iunie 1983.
Blocul 2: realizat în 1957, 7 nivele, 4.000 t
Blocul 3: realizat în 1936, 5 nivele, 2.400 t - translate împreună; distanţa de translaţie 7,35 m a fost străbătută în 3h52 în 27 septembrie 1983. Lucrările de pregătire au început în septembrie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în decembrie 1983.

Cele trei imobile au fost deplasate fără evacuarea locatarilor (cu excepţia celor de la parter), care au continuat să locuiască în acestea, beneficiind de toate condiţiile de funcţionalitate a instalaţiilor: apă rece, apă caldă, canalizare, încălzire, energie electrică, gaze, ascensor, telefon. Toate instalaţiile au fost în stare de funcţionare inclusiv pe durata deplasării, asigurându-se conectarea la reţelele edilitare prin racorduri elastice.

[Iordăchescu, Eugeniu - Translaţia construcţiilor, Ed. Tehnică, Bucureşti 1986]
[*** - Arhitectura, revistă, nr. 4, Bucureşti, 1984]

Capitala din avion - 1926

Către sfârşitul anului trecut Alex Gâlmeanu ne-a bucurat publicând o imagine aeriană a Bucureştilor datând din perioada Războiului cel Mare.

Zilele trecute, răsfoind presa de specialitate interbelică dedicată armelor tehnice, am descoperit câteva imagini fotografice preluate de piloţi români aflaţi în zbor deasupra Bucureştilor. Vederile din avion sunt luate de căpitanul-aviator şi observator C. Gonta, celebrul specialist român în ale fotografiei aeriene, secondat de slt. Gruia sau slt. Naidinescu. Fotografiile din ”Aripa” sunt tipărite pe hârtie de ziar, astfel încât rezoluţia lor este mediocră. Chiar dacă acest set de imagini suferă din cauza calităţii scăzute, le-am publicat mai jos, cu speranţa că cititorii fascinaţi de Bucureşti se vor bucura de aventura zborului la 1926.

Câmpul Moşilor

Câmpul Moşilor - fragment din planul Bucureştilor la 1926, publicat de Editura Librăriei "Union" din Bd. Elisabeta nr. 10

Mănăstirea Căldăruşani, de lângă Bucureşti

Palatul Cotroceni

Calea Victoriei şi Bulevardul Elisabeta

Palatul Poştelor

Halele şi Dâmboviţa

Piaţa Sărindar