Tac.
- Ce mai e nou? întrebă Rita după un timp.
Rolf îi aruncă o privire scurtă. Vrea într-adevăr să știe? Apoi o informează :
- Construim acum douăsprezece ferestre pe schimb.
Spune asta așa, simplu, dar amîndoi știu că îndărătul unei astfel de fraze se ascunde un întreg roman. Patimi, fapte eroice, intrigi - tot ce dorești. În toate ziarele apar zilnic zeci de asemenea fraze, dar fraza asta o poate înțelege foarte bine Rita, cuvînt cu cuvînt.
Pentru că nu-i vine altceva mai potrivit în minte, fata spune :
- Păi, sînteți o brigadă celebră.
Rîd amîndoi cu poftă.
[...]
În realitate, Meternagel se gîndise la cu totul altceva. Se vedea pe el însuși, cum umbla, acum un an și jumătate prin uzină - ca un zăpăcit, își zice azi - ca un buhai bolnav, și cum rămînea din cînd în cînd locului să spună unuia din brigadă : "O să facem zece ferestre într-un schimb, să-ți aduci aminte de cuvintele mele". Tovarășii săi de lucru îl priveau cu milă și ripostau : "Ai gărgăuni". Și acum ce simplu îi povestise fetei : douăsprezece ferestre pe zi.
De parcă asta n-ar însemna nimic, de parcă toate astea s-ar face singure.
E bine că se găsește mereu cîte unul care mai poate să se mire ; eu unul m-am dezvățat să mă mai mir, n-am ce-i face, dar mititica asta, cînd o să fie iar sănătoasă, n-o să contenească a se mira de toate și de fiecare lucru în parte.
- Mai ții minte cum ți-am descris brigada noastră?
- Da, răspunde Rita, îmi amintesc.
Meternagel profitase de faptul că fata era curioasă să cunoască oamenii. Împotriva acestei porniri n-ai ce face, la fel cum alții nu se pot opri să fumeze. Și Schwarzenbach observase acest lucru, de aceea era atît de sigur că o va convinge. Dar Meternagel era și mai șiret decît Schwarzenbach.
Un răstimp urmărise cu cîtă luare-aminte se purta fata cu bărbații din brigadă, ca și cum fiecare dintre ei ar fi ascuns în sine o încărcătură de dinamită. Observase și cum se complăceau bărbații în această situație, apoi își zisese : "De ce să facă și Rita toate greșelile pe care le face fiecare la început?" De aceea îi spuse :
- Ascultă, fetițo! Știi că sîntem o brigadă celebră.
- Da, răspunsese Rita ascultătoare, dar nu numai ascultătoare.
Și se gîndea la evidențierile și la numeroasele articole de ziar, unde era menționată brigada, se gîndea însă și la cearta dintre Meternagel și Kuhl.
- Bine, făcuse Rolf, atunci știi lucrul cel mai important. Acum am să te fac să înțelegi ceea ce este aproape la fel de important : cum trebuie să te porți cu oameni celebri.
[Christa Wolf, Der Geteilte Himmel, în traducerea lui Camil Baltazar]
Un comentariu:
de retinut privirea lui rolf, ff interesant articolul
Trimiteți un comentariu