Institutul surorilor de ocrotire

Institutul surorilor de ocrotire "Regina Maria" îşi recrutează elevele numai dintre tinerele candidate, între 18 şi 30 de ani, sănătoase şi suficient de rezistente. Ca studii de bază li se cere să aibă bacalaureatul sau cel puțin absolvența de liceu sau școală normală. Elementele cu bune referințe, serioase, dornice de muncă, altruiste, sunt cele preferate.

Pregătirea surorilor de ocrotire durează trei ani și constă din :
a) cursuri teoretice şi lucrări de laborator ;
b) stagii practice în spital ;
c) stagii practice în centrele de sănătate şi în plăşi model.

Învăţământul este astfel organizat încât elevele să capete o înţelegere deplină a tuturor principiilor ştiinţifice pe care se bazează activitatea de soră şi să-şi însuşească metode de lucru practice şi eficiente.

Primele patru luni ale cursului de trei ani sunt consacrate, în special, studiului ştiinţelor pe care se bazează practica de soră, precum şi câştigării îndemânărilor elementare în această practică. Cursurile ţinute în această perioadă sunt astfel predate încât elevele să poată aplica cunoştinţele câştigate la cursul de Principii şi tehnica îngrijirii bolnavilor care se predă paralel.

În această perioadă de curs preliminar, elevele fac exerciţii de îngrijiri una pe alta în sala de demonstraţii şi trec la îngrijirea bolnavilor adevăraţi numai treptat, pe măsură ce au căpătat îndemânare, siguranţă şi iuţeală.

În a doua parte a anului întâi, elevele încep practica regulată de spital, câte 6 ore pe zi, şi, paralel, urmează cursurile şi lucrările practice de patologie generală, farmacologie, nutriţie şi dietetică, boli interne, boli chirurgicale.

În al doilea an, ele continuă practica de medicină internă şi chirurgie, după care urmează practica în obstetrică, puericultură, boli de copii, tuberculoză, boli contagioase, boli mintale. Prin stagii la consultaţii, elevele îşi completează cunoştinţele în aceste domenii, precum şi în boli de ochi, gură, nas, urechi. Paralel cu stagiile, elevele urmează cursurile din materiile respective, se fac demonstraţii ale principiilor de îngrijire specială şi diverse lucrări, mulţumită cărora elevele au posibilitatea să facă o temeinică coordonare a cunoştinţelor practice.

Înţelegerea sufletului omenesc şi a influenţei mediului social fiind de mare importanţă pentru reuşita lucrului de soră, care este prin excelenţă social, se caută să se dea tot mai mare importanţă cursurilor de psihologie, sociologie şi pedagogie. Pregătirea elevelor în primii doi ani se face astfel încât ele să rămână pătrunse de importanţa sănătăţii pentru fericirea individului şi forţa naţiei şi, în acelaşi timp, să se familiarizeze cu ideea că este mai economic să previi o boală decât să cauţi s-o vindeci după ce a izbucnit.

Cursurile din anul al treilea - ocrotirea familiei, eugenie şi biopolitică, asistenţă socială, principii şi tehnica ocrotirii pe teren, statistică şi demografie - pregătesc elevele în mod special pentru activitatea de ocrotire şi asistenţă pe teren. În acest an se fac stagiile la centrul de sănătate şi în plasa model (plasă = subdiviziune a unui județ, în vechea împărțire administrativă a țării; ocol.). În timpul acestor stagii, elevele au prilej să sintetizeze cunoştinţele câştigate şi să le aplice în situaţii reale, în sensul menirii lor de promotoare ale sănătăţii publice.

În ce priveşte utilizarea timpului liber, elevele sunt încurajate la recreaţii constructive. În acest scop, şcoala dispune de un teren de sport, grădină, radio, patefon, o sală frumoasă pentru dans şi petreceri, iar Capitala, cu teatrele, opera, concertele, muzeele şi grădinile sale, prezintă un deosebit prilej de îmbogăţire a personalităţii.

În general, elevele se bucură de toată libertatea la care le dă dreptul vârsta şi cultura lor. Se veghează însă ca această libertate să fie utilizată pentru a le ascuţi simţul de răspundere faţă de ele însele şi faţă de societate.

Ultima fotografie din seria celor realizate de Willy Pragher în Institutul Surorilor de Ocrotire pune în valoare ușile de acces monumentale, prevăzute cu un grilaj decorativ desenat și realizat de Iosif Fekete.

Soarta medalioanelor decorative de pe aceste uși a fost identică cu cea a celor de pe grilajele ușilor Palatului Asociației Medicilor Veterinari.

[Universul, 1943]

Un cinematograf modern

Zilele trecute am fost martorul focului de artificii de la cinema Dacia (fost Marconi), cam în acelaşi timp cu Adrian : eu - pe jos, el - în maşină.

Pentru că de multă vreme nu am reuşit să găsesc mai multe date despre poveştile locului, cu excepţia celor licenţioase legate de tema basoreliefurilor, m-am gândit că e o ocazie bună de a republica câteva imagini legate de acest cinematograf. Poate că un cititor mai norocos va revedea aceste imagini şi va completa memoria locului ilustrat în fotografiile de mai jos.

Primele dintre imaginile prezentate sunt de la mijlocul anilor 1920 şi ilustrează planul şi faţada unui cinematograf modern - care prezintă o similaritate completă cu cinematograful Marconi - desenat de arh. Const. Cananău, precum şi câteva secţiuni prin imobil.

Bineînţeles, aceste imagini reprezintă un proiect diferit de rezultatul pus ulterior în operă. Sau poate că adversităţile vremilor şi comoditatea edililor capitalei au dus la pierderea irecuperabilă a multora dintre detaliile decorative.

Un studiu al fundului sălii unui cinematograf modern, realizat de acelaşi arh. Const. Cananău :

În anii 1924-1925, în Bucureşti existau următoarele cinematografe, printre care apare şi cinematograful Marconi (probabil un imobil mai vechi) :

În timpul studenţiei am vizionat câteva filme în acest cinematograf şi îmi amintesc atmosfera de groază de la balcon, unde şoarecii circulau nestingheriţi printre şirurile de fotolii, spre spaima colegelor noastre şi amuzamentul nostru.

Imobilul Cinema Dacia este clasat în Lista Monumentelor Istorice: 1172 B-II-m-B-18890 - Cinematograful Marconi - Calea Griviţei 137 sector 1 (prima jum. sec. XX) şi face parte şi din ansamblul clasat 1118 B-II-a-B-18836 - Ansamblul de arhitectură "Calea Griviţei" - Calea Griviţei între Calea Victoriei şi str. Atelierului sector 1 (sf. sec. XIX - inc. sec. XX).

[Prima fotografie-document a fost realizată de d. Şerban Lăcriţeanu, ca urmare a pasiunii dumnealui pentru tramvaiele din Bucureşti ; celelalte provin din revista Arhitectura şi revista Cinema, anii 1920]

Noul spital Elias

Situat în Parcul Domeniilor (lângă Arcul de Triumf), spitalul Academiei Române, pe lânga admirabila poziţie ce se cuvine unui spital, este înzestrat cu tot ce ştiinţa modernă a pus la dispoziţia medicului, pentru stabilirea diagnosticului şi a tratamentului. Clădirile ridicate în bulevardul Mărăşti - unul din cele mai frumoase bulevarde ale Capitalei - cuprind cele mai perfecte realizări ştiinţifice în domeniul spitalicesc.

Aceasta a şi fost dorinţa răposatului Elias. Spitalul este pentru boli interne şi posedă săli de operaţie numai pentru bolnavii de medicină internă care au nevoie, la un moment dat, de o intervenţie chirurgicală.

Pe lângă toate acest instalaţii merită a fi relevate instalaţiile de hidroterapie, electroterapie şi mecanoterapie. De asemenea va lua fiinţa în cadrul spitalului un centru de transfuzie a sângelui în stilul marilor centre din occident. Partea medicală a spitalului Elias este opera D-lui Danielopol.

Spitalul este compus din :

O secţie de sanatoriu clasa I (bolnavi singuri în cameră) şi clasa II (doi bolnavi în cameră). Bolnavii de sanatoriu pot fi internaţi cu însoţitori. În afară de acestea, sanatoriul posedă apartamente cu camere de baie.

O secţie de spital cu saloane de trei până la şase paturi pentru bolnavii gratuiţi sau cu plata foarte redusă.

Atât secţia de sanatoriu, cât şi secţia de spital posedă refectorii, terase de nord şi terase de sud, precum şi toate anexele necesare unui confort modern.

Serviciile oferite sunt :

Serviciul de radiologie, compus dintr-o secţie de radio-diagnostic şi o secţie de radioterapie, prevăzute cu aparatele cele mai moderne.

Serviciul de electrocardiografie şi metoda grafică, laboratorul de metabolism bazal, laboratorul de cronaxie, laboratorul de anatomie patologică, laboratorul de bacteriologie, laboratorul de hematologie şi serologie, laboratorul de chimie, serviciul de hematologie şi transfuzii.

Serviciul de hidero-mecano-electroterapie, care cuprinde : serviciul de hidroterapie cu băi de lumină şi aer cald, vapori supraîncălziţi, băi medicinale, de oxigen, de acid carbonic, băi cu valuri, băi de spumă, băi electrice Stanger, toate varietăţile de duşuri etc. ; serviciul de mecanoterapie ; serviciul de electroterapie cu diaterme, unde scurte, d'arsonvalizare, curenţi galvanici şi faradici, raze ultraviolete, infraroşii etc.

Un serviciu de bucătărie dietetică este pus la dispoziţia bolnavilor din spital.

Instituţii de rangul acesteia fac cinste ţării noastre şi străinii care ne vizitează rămân încântaţi. meritul după cum se constată îl au oamenii de talia D-lui profesor Danielopol.

Ceea ce este un fapt, este că d. profesor dr. Danielopol pune nu numai sufletul savantului la conducerea acestui mare aşezământ ştiinţific, ci şi devotamentul vechii legături de amiciţie pe care a avut-o cu defunctul donator.

Ce l-a îndemnat pe Jacques Elias să facă această mare faptă omenească şi românească? Desigur, în primul rând, marea dorinţă de a face bine semenilor săi.

Dar mai e ceva, care poate avea semnificaţia unui simbol : menachem, în limba ebraică, înseamnă mângâiere. Dând spitalului numele părintelui său, pentru ca instituţia să poarte denumirea Menachem Elias, Jacques Elias a vrut, poate, să concretizeze în acest fel întreaga semnificaţie a gestului său.

În testamentul făcut la 2/15 decembrie 1914 - şi pe care nu l-a mai modificat până la decesul lui survenit după 9 ani - Jacques M. Elias spunea textual :

Institui legatar universal Academia Română, căreia îi las toată averea mea mobilă şi imobilă, fără de nici o rezervă, orinde s-ar afla această avere în ţară şi în străinătate.

Impui legatarului universal următoarele sarcini :

Să înfiinteze şi să stăruie a se recunoaşte ca persoană juridică o fundaţie de cultură naţională şi de asistenţă publică numită Fundaţia Familiei Menachem H. Elias, cu sediul în Bucureşti. Va înzestra această fundaţie cu toată averea mea, după ce se va deduce sarcinile succesiunii şi legatele particulare.

Fundaţia va avea de scop a întemeia, întreţine, dezvolta sau ajuta instituţiile de cultură, de preferinţă de cultură practică precum şi de opere de asistenţă publică şi de binefacere, ca de exemplu burse la copii săraci, cantine şcolare, ajutorul săracilor de preferinţă prin muncă, etc.

În special va avea obligaţia de a construi şi întreţine în Bucureşti un spital cu cel puţin una sută paturi, în condiţiunile cele mai moderne şi perfecţionate ; acest spital se va numi Spital fondat de Familia Menachem H. Elias. În acest spital se vor primi bolnavi de ambele sexe, israeliţi şi de orice altă credinţă, se vor da consultaţii şi medicamente gratuite.

Va construi şi întreţine tot în Bucureşti un Gimnaziu şi o Şcoală Profesională pentru elevii israeliţi şi de orice altă credinţă. Atât Gimnaziul cât şi Şcoala profesională se vor numi Gimnaziu fondat de Familia Menachem H. Elias şi Şcoala profesională fondată de Familia Menachem H. Elias.

S-a făcut mare zgomot în jurul acestei moşteniri. Dar după terminarea tranzacţiei cu rudele bogate şi achitarea tuturor taxelor succesorale, a rămas netto aproape 224 milioane lei. Numai mulţumită admirabilei administraţii şi a unei bune chibzuinţe financiare, s-a putu ajunge azi la construirea spitalului de la Şosea, care a costat 131 milioane lei, fără să fie atacat capitalul iniţial, care rămâne intact.

Merită să fie citat, în primele rânduri, regretatul arhitect Cezar Petrescu, specialist apreciat la Viena, căruia i se datoreşte construirea spitalului.

[Realitatea Ilustrată, 1939]

Strandul de la spital

Joi după amiază la ora 5 a avut loc festivitatea inaugurării strandului amenajat în curtea Spitalului Misiunii Militare Aeriene de la Şosea.

Festivitatea a fost onorată cu prezenţa Doamnei şi Domnului Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului.

Doamna Maria Mareşal Ion Antonescu sosind la Spital, însoţită de doamnele din Consiliul de Patronaj, a fost condusă la locul festivităţii unde a prins pe pieptul unor ofiţeri şi soldaţi germani decoraţiile oferite de Statul Român.

Câteva minute mai târziu a sosit la locul festivităţii Domnul Mareşal Ion Antonescu, Conducătorul Statului, însoţit de d. col. Romeo Zaharia, primul aghiotant.

Cuvântul de bun sosit a fost rostit de d. col. dr. Koch, medicul şef al Spitalului Misiunii Militare Aeriene. Apoi Doamna şi Domnul Mareşal Ion Antonescu au luat loc în tribunele amenajate în jurul bazinului de înot.

În sunetele fanfarei Comandamentului local german, s-a desfăşurat concursurile de înot, la care au participat ostaşii germani şi personalul feminin al spitalului.

Doamnele din Consiliul de Patronaj au vizitat încăperile spitalului, împărţind ajutoare bolnavilor.

Festivitatea inaugurării ştrandului a luat sfârşit la ora 6,30.

[Timpul, iulie 1943]