sâmbătă, iulie 24, 2010

Bazinul Lido cu valuri maritime



Deşi deschis numai de câteva zile, grandiosul Bazin "Lido" cu valuri maritime a găsit cea mai entuziastă primire din partea publicului bucureştean şi a străinilor veniţi prin Capitală. Sforţările făcute de organizatorii Bazinului "Lido" de a înzestra metropola României cu un institut de mare utilitate şi un monument de o reală frumuseţe arhitectonică, au fost recompensate prin entuziasmul pe care publicul îl arată Bazinului "Lido".




De altfel, succesul Bazinului "Lido" cu valuri maritime se mai explică şi prin condiţiunile excepţionale de agrement şi reconfortare, pe care le oferă oricărui vizitator. Cine a făcut o baie în Bazinul "Lido", se declară încântat de efectul minunat al valurilor, de curăţenia desăvârşită a apei, menţinută totdeauna la o foarte agreabilă temperatură.




Frumoasele terase ale Bazinului "Lido" sunt înzestrate cu cele mai perfecţionate aparate de gimnastică şi masaje electrice.




După baia de dimineaţă, excelentul restaurant Cina-Lido serveşte delicioase aperitive şi copioase menu-uri cu preţul fix de 120 lei. După amiaza, terasele sunt animate de foarte elegante ceaiuri dansante, date cu concursul celebrului Jazz Elly Roman şi Johny Morris. Afluenţa la ceaiurile dansante ale Bazinului "Lido" este din zi în zi mai mare.




Un enorm succes îl obţin dineurile şi băile de seară, care reunesc tot ce are mai distins şi mai elegant Bucureştiul monden. Aspectul acestor dineuri e pur şi simplu feeric. Afluenţa e aşa de mare, că uneori multe personae nu mai găsesc loc. Ceea ce le face să fie mai prudente şi să-şi rezerve mese pentru a doua zi.




[Universul şi Realitatea Ilustrată, iulie 1930]

miercuri, iulie 21, 2010

Monumentul Eroilor Aerului



Imediat după războiul cel mare, bătrânii aviatori şi-au manifestat dorinţa pentru imortalizarea în bronz a eroismului colegilor lor, căzuţi la postul lor de onoare şi al victoriei Aviaţiei Române. Încercările lor n-aveau sorţi de izbândă şi mergeau foarte greu până în anul 1924, când A.S.R. Principele Carol, Moştenitorul Tronului - Inspector General al Aeronauticii - ia Preşedinţia unui Comitet restrâns, hotărât a aduce la îndeplinire acest dor sfânt al tuturor aeronaviganţilor. Acest Comitet a fost constituit în anul 1923. S-a urmărit de la început ca acest monument să fie o operă naţională, care să reprezinte "Sacrificiul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei".

Pentru aceasta s-a cerut câte o machetă contra cost domnilor sculptori: Jalea, Medrea, Severin, Dimitriu-Bârlad. Machetele prezentate n-au fost acceptate de Comitet căci nu reprezentau Sacrificul Aviatorilor şi Victoria Aviaţiei.

S-a făcut atunci concurs public cu trei premii în valoare totală de 40.000 lei; s-au prezentat 14 proiecte, care au fost expuse la Ateneul Român în ziua de 02 iulie 1925. Comitetul a premiat trei, şi anume: D-l Faur (Schmidt). D-na L. General Kotzebue (român basarabean) şi D-l Spiridon Georgescu. Nici una dintre machetele prezentate nu erau în vederile Comitetului; atunci s-a făcut apel prin Ataşaţii Militari, la Sculptorii străini pentru un concurs internaţional. Nu s-a primit nici un răspuns satisfăcător!

Întrunindu-se din nou Comitetul a cerut celor trei premiaţi a face modificări machetelor, în spiritul vederilor sale şi a autorizat pe Lt. Col. av Dr. Anastasiu Victor a se ocupa în numele Comitetului cu aducerea la îndeplinire a acestei opere. Din împrejurări de forţă majoră s-a întârziat luarea unei hotărâri până când comitetul, prin Procesul-Verbal no. 10, a hotărât a accepta modificările proiectului d-nei L. Kotzebue. După mai multe serii de modificări Comitetul acceptă macheta d-nei Lydia General Kotzebue, (român basarabean), în ziua de 21 februarie 1927.



Din acest moment începe goana după o serie de fapte importante de îndeplinit şi anume: contractele pentru execuţie; adunarea fondurilor care erau prea mici; căutarea şi intervenţiuni pentru acceptarea locului pentru monument; materialul de construcţie; piatră şi obţinerea bronzului, fundaţia etc. Împrejurări defavorabile şi neprevăzute fac, ca realizarea acestor îndepliniri să meargă foarte greu sau deloc! Lucrările aproape stagnau din lipsa de fonduri şi puţina bunăvoinţă a autorităţilor. Comitetul cu greu se străduia pentru a continua lucrările.

Steaua aviatorilor nu apusese; ea intrase în norii unei furtuni trecătoare, ca să reapară mai strălucitoare! În anul 1930 spre finele lunii iunie, Primăria Municipiului Bucureşti ne oferă locul de mulţi ani cerut pe şoseaua Jianu, unde s-au început lucrările şi este azi înălţat monumentul.

Ministerul de Război ne-a oferit bronzul necesar aproape în întregime (12.000 kg). Nu s-a lansat liste de subscripţie, dar multe autorităţi în cap cu Banca Naţională a României au fost binevoitoare şi s-au putut strânge fondurile necesare; în bună parte însă, din contribuţia aviatorilor: fie din prima lor de zbor, fie o cotă de la încasările meetingurilor aeriene la care luau parte aviatorii militari, în diferite oraşe ale ţării.

M.S. Regele Carol II imprimă un ritm energic construcţiei acestui monument şi în anul 1935 la 20 iulie - Sfântul Ilie - patronul Aviaţiei, monumentul este inaugurat, fiind dezvelit de însuşi M.S. Regele Carol al II-lea, care înconjurat de întreaga aeronautică, trage Cordonul Tricolor care face să cadă într-o singură mişcare pânza care acoperea acest monument de peste 20 metri înălţime.



Fundaţia este formată dintr-un radier de meton armat, la 2,50 metri adâncime, din care de ridică la suprafaţa pământului 27 stâlpi de beton armat, care se pierd la diverse etaje ale monumentului. Dintre aceştia, 4 stâlpi se urcă până în vârful obeliscului; iar o grindă de fier care este în mijloc, lată de 50 cm (ca grinzile de fier de la podurile metalice) intră în figura înaripată din vârf cam 1 metru peste care s-a turnat ciment.

Soclul şi obeliscul sunt din piatră de Bánpatak (Carpaţii Apuseni) şi a fost în întregime construit de firma Tomat & Comp., după ce planul a fost controlat de domnul arhitect Antonescu.

Pe soclu piesele de bronz reprezintă:

În faţă: Crucea Virtutea Aeronautică cu spade; emblema eroismului aviatorilor.

Pe celelalte 3 laturi pagini de bronz cu numele aviatorilor căzuţi din zbor sau accident de avion, sau din ascensiunile din balon. Ulterior în ziua patronului aviaţiei Sf. Ilie în anul 1939 s-a fixat în jurul soclului 7 foi de bronz cu numele a 91 aeronaviganţi căzuţi din zbor în ultimii 5 ani.

Figurile care înconjoară abeliscul în forma unei spirale ascendente reprezintă "sacrificiul eroilor aerului" încununat pe figura înaripată din vârful obeliscului care reprezintă prin zborul calm şi sigur "Victoria Aviaţiei". Această figură din vârf cântăreşte circa 5.000 kg; are circa 5 metri înălţime şi o suprafaţă proiectată de circa 9 m.p. Piesele de bronz au fost turnate în turnătoria V.V. Răşcanu, care le-a montat pe soclu.

Acest monument pe lângă că reprezintă concepţia D-nei L. Kotzebue, el a fost în întregime lucrat de autoare, cu sforţări demne de admirat, pentru toate detaliile construcţiei, până la turnarea în bronz.

[Monografia Monumentului "Eroilor Aerului", Bucureşti, 1939]

sâmbătă, iulie 03, 2010

O gară, o altă piață

În cadrul dezvoltării construcţiei de locuinţe, pe baza planului de sistematizare a Capitalei (planul din 1959, n.n.), au început o serie de lucrări pentru sistematizarea Pieţei Gării de Nord.



A fost destul de lung timpul în care împrejurimile Gării de Nord au reprezentat o pată cenuşie pe harta oraşului. case mărunte de chirpici; uliţe desfundate; dughene dubioase; cafenele şi spelunci - iată decorul anilor ce s-au perindat pe aici, odinioară. Viaţa locuitorilor - în mare majoritate muncitori ceferişti - se desfăşura zbuciumată de nenumăratele griji zilnice, împărţită între pereţii caselor sărace şi zidurile înnegrite de fum ale atelierelor Griviţa. Ziduri între care a răbufnit, de atâtea ori, revolta muncitorilor împotriva condiţiilor neomeneşti de viaţă, şi unde, sub conducerea Partidului Comunist Român, ceferiştii au înscris în istoria luptelor muncitoreşti din ţara noastră un moment nemuritor: februarie 1933.


De o parte şi de alta a clădirii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor - pe bulevardul Dinicu Golescu şi pe noua arteră dinspre aripa de est a clădirii ministerului - se vor ridica două mari ansambluri de blocuri, care, împreună cu edificiile existente, vor da pieţei un nou şi armonios cadru arhitectural. Piaţa Gării de Nord va căpăta astfel o formă dreptunghiulară, având pe latura de sud clădirea Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, pe latura de nord clădirea Gării de Nord, iar pe laturile de est şi vest noile ansambluri de blocuri.



Primele trei blocuri cu nouă etaje vor cuprinde 1.188 de apartamente şi vor fi terminate în cursul anului 1960. Două din aceste blocuri se vor construi pe terenul viran dinspre aripa de est a clădirii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, iar al treilea pe bulevardul Dinicu Golescu, în continuarea noii clădiri a căminului ceferiştilor. La parterul clădirilor se vor deschide magazine.

La construirea acestor blocuri vor fi folosite soluţii tehnice moderne, prin care se va asigura atât ritmul rapid al lucrărilor şi un preţ de cost redus, cât şi confortul locuinţelor.



În a doua etapă a lucrărilor de sistematizare şi modernizare a Pieţei Gării de Nord, care va începe anul viitor (anul 1960, n.n.), vor fi construite alte trei blocuri cu câte nouă etaje în parcul existent pe bulevardul Dinicu Golescu, până la strada Furtună (astăzi strada Mircea Vulcănescu, n.n.), precum şi un bloc cu mai multe etaje la intersecţia dintre bulevardul Dinicu Golescu şi strada Viting (acest bloc turn, care ar fi adăpostit un hotel, nu a mai fost construit; pe locul acestuia se află în prezent un mic parc, n.n.).

Odată cu aceste construcţii vor fi reamenajate spaţiile plantate din faţa clădirii Ministerului Transporturilor şi Telecomunicaţiilor, unde va fi ridicat şi Monumentul eroilor ceferişti. Spaţiile plantate din cadrul pieţei vor fi încadrate cu bazine ornamentale şi fântâni arteziene.

Prin lucrările de sistematizare se vor asigura totodată condiţii optime de circulaţie, creându-se şi zone de parcare a maşinilor.



Nu sunt prea mulţi anii de când trecătorul prin cartierul gării putea contempla aici o dureroasă amprentă a războiului. Case cu totul rase de pe pământ; ziduri scrijelate, afumate de bombele incendiare; locuri pustii, cu dărâmături năpădite de buruieni, palidă amintire a vieţii ce a existat aici. Imaginile estompate astăzi de tablouri cu totul noi. Ce observă acum mai ăntâi trecătorul? Oricât de grăbiţi i-ar fi paşii, oricât ar fi de cufundat în gânduri, nu se poate să-i scape ceea ce a început să devină tipic pentru cartierul gării. Sunt prea impunătoare, elegante şi plăcute la vedere siluetele noilor blocuri de curând construite! E prea vie animaţia şi forfota pe şantierele unde se înalţă alte noi construcţii de locuinţe. Peisaj inedit, ce atrage priviri admirative şi, adeseori, vădind o justificată surpriză.

Toate acestea vădesc o perspectivă pe care oricine o poate întrezări limpede. Contururile ei se profilează precis. Cartierul Gării de Nord se integrează, din ce în ce mai mult, în timpul modern al oraşului.



Piaţa Gării de Nord cu palatul CFR,
înainte de începerea lucrărilor de bordare a pieţei cu blocuri (1959 - AGERPRES ID 532262)


În final, un fragment din planul de sistematizare a Bucureştilor la 1935, cuprinzând şi zona Gării de Nord. Orice asemănare a realităţii din prezent cu acest plan este pur întâmplătoare.