Republica şi piaţa

Activitatea de construcţie şi reconstrucţie a Capitalei se desfăşoară pe zi ce trece într-un ritm mai impresionant, iar prefacerile adânci ale bătrânei noastre Capitale, care la 500 de ani de viaţă a început să întinerească uluitor de repede, nu mai surprind azi numai pe provinciali, ci constituie un adevărat caleidoscop şi pentru bucureşteni. Riscul de a nu mai recunoaşte oraşul devine tot mai mare pentru cei care nu "călătoresc" destul prin oraş sau nu se îngrijesc să fie informaţi "la zi".

Nenumărate construcţii noi au apărut şi apar mereu în toate colţurile oraşului şi mai ales în centru, care se înfrumuseţează şi îşi schimbă faţa de la o zi la alta.



În acest şantier de reconstrucţie a Capitalei, reconstrucţia pieţei Republicii constituie ansamblul cel mai important început în acest an. [...] Sistematizarea acestui ansamblu situează în centrul de compoziţie Palatul Republicii, care împarte întregul ansamblu în două spaţii cu caracter diferit: platforma superioară - actuala piaţă a Republicii, care urmează a fi în curând sistematizată şi lărgită - şi platforma inferioară - care urmează a fi construită până la sfârşitul acestui an.



Realizarea pieţei noii săli a Palatului R.P.R. a făcut necesară restructurarea cu îndrăzneală a situaţiei existente, care prezenta un aspect dezordonat şi diform, inadmisibil pentru centrul Capitalei noastre - rezultat al dezvoltării haotice a oraşului în vremea burgheziei.



Sistematizarea şi reconstruirea acestei părţi a oraşului va constitui un eveniment istoric pentru Capitală. Datorită grijii partidului şi guvernului nostru se realizează aici primul ansamblu arhitectural central închegat, armonios şi unitar al Bucureştilor, aşa cum nu au putut şi nici nu ar fi putut visa să proiecteze arhitecţii în epoca burgheziei. Toate încercările depuse de monarhie în trecut de a realiza un centru nu au făcut decât să mărească haosul din jurul fostului palat şi să creeze... "pustiul de asfalt" menit să ţină cât mai la distanţă poporul.



O dată cu răsturnarea monarhiei, vechiul conţinut al palatului - devenit proprietatea întregului popor - s-a schimbat, amenajându-se aici Muzeul de artă al R.P.R., factor activ în dezvoltarea revoluţiei culturale în ţara noastră. Construirea noii săli a palatului dezvoltă şi adânceşte şi mai mult acest nou conţinut, aduce în palatul fostei monarhii - unde nu călcau decât magnaţii financiari şi politici ai vremii - masele largi ale oamenilor simpli din popor, ce devin astfel beneficiarii permanenţi ai palatului construit din munca lor.

Palatul se trasformă astfel într-un vast ansamblu cultural, care va atrage zilnic mari mase de spectatori în sala nouă şi în sala mică de concerte, în Muzeul de artă şi în fosta sală a tronului, care va putea fi folosită şi ea ca sală de festivităţi.




[Revista Arhitectura, 1960]

Construcţii cum n-au mai fost...

Primăvara aceasta a asaltat Bucureştiul cu verdeaţă şi flori (fireşte!) şi cu nenumărate... garduri de rogojini. Pe arterele centrale, pe magistralele Capitalei au apărut zeci de îngrădituri de papură vestind că în spatele lor se ridică în scurt timp noi clădiri... Ritmul impetuos al construcţiilor a intrat, parcă, în firescul lucrurilor şi nu ne mai surprinde să vedem - de pildă - un bloc de şapte etaje în fază de finisare, acolo unde doar cu câteva luni în urmă era un loc viran sau o căsuţă veche.

Într-una din zilele lunii aprilie, porţiunea cuprinsă între Palatul Republicii Populare Romîne, str. Pictor Grigorescu, Luterană şi 13 Decembrie a fost îmbrăţişată de familiarele îngrădituri din papură: se deschidea un vast şantier de construcţii care va da Capitalei prima piaţă integral amenajată: Piaţa noii săli a Palatului R.P.R.



Clădiri vechi, multe din ele insalubre, având posibilităţi minime de cazare, case ce nu mai puteau fi împrospătate prin nici o reparaţie au căzut sub loviturile târnăcoapelor. Şi pe locul lor a început construcţia a 9 blocuri moderne cu câte 8 şi 15 etaje. La data când vizităm imensul şantier (26 mai 1959) amplasamentul celor 9 blocuri de locuinţe se profilează distinct. Toate construcţiile au fost "atacate" (este termenul folosit de constructori!). La unele se toarnă fundaţiile, pereţii subsolurilor, altele sunt încă în excavaţie într-o fază înaintată. Giganticele macarale-turn îşi profilează siluetele elegante pe albastrul cerului... În curând ele vor ridica pereţii exteriori construiţi din elemente prefabricate, gata finisate...



La 30 decembrie 1959, cele 900 de apartamente cuprinse în aceste blocuri urmează a fi predate... la cheie. (Un "amănunt" interesant: toate apartamentele - ale căror pereţi vor fi tapisaţi - vor fi mobilate cu mobilă special studiată şi de bună calitate: bucătăriile vor fi modern utilate cu mobilier fix, frigidere etc.).

Multe din cele 9 blocuri vor avea magazine cu profil corespunzător atât necesităţilor celor circa 4.000 de locatari cât şi a importantului centru urban ce se va crea aci.



În mijlocul noii pieţe se va ridica masivă, monumentală, sala cea nouă a Palatului R.P.R., care urmează să fie dată în folosinţă la 30 decembrie 1959. Deşi în mod normal pentru construirea unei asemenea clădiri se prevăd doi ani şi jumătate, ea va fi realizată doar într-un an de zile!

Sala, cu anexele ei, se întinde pe o suprafaţă desfăşurată de 22.000 metri pătraţi, având un volum de 123.000 metri cubi; sala va avea o capacitate de 3.000 de locuri dispuse în amfiteatru; o cupolă amplă cu o deschidere liberă de 52 metri va acoperi sala propriu-zisă.

Dar să păşim în interiorul clădirii. Deşi au trecut doar câteva luni de când s-au făcut primele săpături pentru fundaţii, aspectul sălii se conturează de pe acum cu precizie. Explicaţiile constructorilor şi puţină imaginaţie te ajută să vezi aidoma viitoarea sală cu polivalentele ei funcţiuni. Pe scena largă are loc un concert dat de o orchestră filarmonică. Concertul este transmis prin radio. Dar din sală lipsesc cablurile radiodifuziunii. Motivul: într-o cameră se află instalaţiile fixe, complete, cu ajutorul cărora spectacolele de aci vor putea fi retransmise în condiţii optime prin radio şi televiziune.



Macheta ansamblului arhitectural care cuprinde două pieţe organic legate între ele - Piaţa Republicii şi noua piaţă ce se creează între Palatul RP Romîne şi străzile Pictor Grigorescu, Luterană şi 13 Decembrie. În fotografia machetei se văd următoarele clădiri:



1. Sediul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Romîn
2. Palatul Republicii Populare Romîne
3. Noua sală a Palatului R.P. Romîne
4. Ateneul R.P. Romîne
5. Hotelul Athénée Palace şi clădirile ce se vor construi pentru dezvoltarea sa.
6-14. Noile blocuri în construcţie care vor fi gata până la sfârşitul anului 1959.
15-20. Alte blocuri ce vor fi construite.
Săgeata albă indică b-dul Bălcescu, iar săgeata neagră - calea Victoriei.

***


Macheta amenajării Pieţei Republicii prezentată la Congresul Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor din anul 1958. Textul care însoţeşte fotografia machetei precizează că spaţiul care va fi amenajat este situat în jurul a trei edificii importante, sub forma a trei pieţe grupate. Lucrările vor cuprinde: extinderea edificiului realizat în faţa Palatului R.P.R., executarea unui pavaj decorativ, precum şi extinderea amenajării grădinii situate în spatele Palatului. Trei statui vor decora aceste pieţe: Nicolae Bălcescu, Mihail Eminescu şi George Enescu.

[Revista Flacăra, iunie 1959]

Proiectul Minerva

Prezintă o soluţie cu laturile pieţei în prelungirea laturilor Palatului Regal. Închiderea Pieţei se face în arc de cerc cu clădirea Fundaţiei Regelui Carol I, ale cărei aripi răsfrânte continuă laturile înclinate ale Palatului. În axa pieţei pe acest cerc, prevede o monumentală arcadă de circulaţie care ocupă toată înălţimea clădirii Fundaţiei, dar întrerupe legăturile de comunicaţie între cele două corpuri presupuse ale Fundaţiei.



Circulaţia în faţa Ministerului de Interne - Atheneu, o prevede în spatele Fundaţiei. Din această cauză n-a putut da clădirii respective o adâncime mai mare ca 22 m., iar aripilor răsfrânte 30 m., dimensiuni în care se vor putea satisface cu greutate necesităţile unei asemenea instituţii. O eventuală lărgire nu se poate realiza decât spre piaţă şi atunci s-ar ajunge la o piaţă de dimensiuni prea restrânse faţă de volumul construcţiilor care o limitează.

Soluţia acestui proiect mai păcătuieşte prin faptul că dă Fundaţiei un front atât de lung şi înalt încât devine clădirea cea mai importantă, Palatul Regal trecând pe planul al doilea, ceea ce contravine condiţiilor exprese ale programului.



Pentru circulaţie, lărgeşte exagerat Cale Victoriei de la Biserica Creţulescu până la Ateneu spre a obţine pe acest traseu o dublă circulaţie în acelaşi sens. Defectul acestei soluţii pentru circulaţie este dublu:
1. Se taie piaţa pe un spaţiu prea larg, lăsându-se o mică suprafaţă pentru pietoni, iar în caz de aglomeraţii festive, sau spectatorii vor fi separaţi prin circulaţie, sau circulaţia va trebui oprită temporar provocând perturbaţii în circulaţia cartierului.
2. Lărgirea exagerată a Căii Victoriei anulează posibilitatea de a masca aripile extreme disimetrice ale Palatului.



Legătura grădinii Palatului cu Cişmigiul se face direct mergând până în strada Câmpineanu pe planuri diferite trecând circulaţia acestei străzi pe dededubt, iar de aici în pantă până la nivelul Cişmigiului. Soluţia aceasta a unei treceri de nivel aducând grădina palatului până în actuala piaţă Valter Mărăcineanu, dând o diferenţă de nivel cam de 13 m. şi de aici până la Cişmigiu nefiind decât 150 m. va da unghi de vedere care va acoperi palatul pe o bună porţiune. Palatul nu poate fi văzut şi pus în valoare decât printr-o succesiune de planuri care să ajungă la nivelul străzii Cămpineanu, de unde să se meargă până în Cişmigiu.

În felul în care a fost tratată problema, cele două clădiri importante, pentru care găseşte loc spre Cişmigiu, de ambele părţi ale prelungirii grădinii Palatului, vor părea ca îngropate din cauza rampelor proiectate.

Ca încheiere, un proiect meritoriu, însă care rezolvă nefericit multe din problemele puse de programul concursului.

***

În urma concursului, premiul III de 5000.000lei la a fost acordat proiectului cu motto Minerva, realizat de arhitecţi D. Marcu şi M. Ricci.

[Revista Arhitectura, 1943/1944, pp.17-20]

Bona Fide

Concursul, în urma diferitelor amânări acordate, s-a închis la 24 martie 1943, cu 24 proiecte prezentate, care au fost expuse în sala de expoziţii a Facultăţii de Arhitectură.

Premiul I de 1.500.000 Lei a fost acordat Arhitectului Al. Zamfiropol (având proiectul cu motto "Bona Fide").

Aprecierea juriului:

Proiectul are o concepţie clară şi logică. Prin forma pieţii corectează în mare măsură defectul pe care îl prezintă înclinarea aripilor Palatului Regal, deoarece laturile pieţei merg paralel cu axul palatului şi nu în continuarea aripilor sale. Piaţa e bine proporţionată faţă de clădirea palatului, iar construcţiile care o încadrează, accentuează în mod logic importanţa cuvenită Palatului Regal şi Fundaţiei Regele Carol I. Autorul a ţinut seamă atât de suprafaţa necesară Fundaţiei, cât şi de faptul că aceasta trebuie să aibă o aşezare, care ca importanţă să vie imediat după clădirea Palatului, dându-i prin aşezarea sa o individualitate precisă. Piaţa va fi proprie marilor aglomeraţii festive deoarece acestea nu vor fi tulburate de circulaţia vehiculelor, care este condusă pe o singură latură în faţa Fundaţiei Regele Carol I şi astfel îndepărtată convenabil de Palatul Regal.

Clădirii Ministerului de Interne şi Atheneului Român, care nu puteau fi introduse în piaţă din cauza aşezării lor, a volumelor şi a dezacordurilor stilistice, li s-a creat un cadru propriu prin amenajarea unor pieţe în faţă, închise lateral, care formează cu piaţa Palatului Regal un ansamblu urbanistic bine închegat şi logic.



În spatele palatului s-a studiat o grădină, în care printr-o serie de scări se coboară la nivelul străzii Câmpineanu şi de aici, printr-o altă grădină mai îngustă, se face legătura de fapt şi de vedere cu grădina Cişmigiu. Axa acestui aranjament al grădinii cade înclinat pe faţada posterioară a Palatului regal, ceea ce putea fi evitat, dacă autorul n-ar fi voit probabil să reducă exproprierile foarte costisitoare, pe care le-ar fi cerut o asemnea soluţie. În soluţia adoptată terenurile şi clădirile sacrificate aparţin în cea mai mare parte Statului.



Circulaţia în acest proiect în spaţiul limitat de program este bine studiată. Legătura între bd. I. C. Brătianu şi piaţa Palatului este obţinută prin cele două artere înclinate al căror centru vizual îl formează statuia Regelui Carol I. Apoi legătura dintre acelaşi bulevard şi Cişmigiu este rezolvată prin sistematizarea strîzilor Matei Milo, care devine o stradă principală, Ştirbey Vodă şi Câmpineanu, care prin piaţa Valter Mărăcineanu, fie că este agrementată cu prelungirea grădinei Palatului, fie că se clădeşte pe ea Opera Română, se leagă cu Bulevardul prevăzut pe marginea grădinii Cişmigiu ce porneşte din axa Ministerului de Lucrări Publice şi se termină în Bulevardul de centură proiectat de Municipiu, la întretăierea lui cu strada Ştirbey Vodă.

Ordonanţa arhitecturală, cu care se dă volum pieţei palatului este bine studiată stilistic, în special la edificul Fundaţiei, păstrându-se ordonanţa clasică a Palatului Regal. S-ar putea observa chiar că se ţine în mod prea servil de arhitectura acestuia.

Juriul, numit de Minister, a fost compus din d-nii:
Arhitect Spiru Cegăneanu, din partea Colegiului Arhitecţilor,
Arhitect Horia Creangă, din partea Municipiului, suplinit, fiind bolnav, de dl. Arhitect Marcel Pompei,
Prof. Arhitect Ion Davidescu, din partea Comisiunii Superioare de Arhitectură şi Urbanistică,
Prof. Arhitect C. Iotzu, din partea Facultăţii de Arhitectură,
Prof. Arhitect N. Nenciulescu şi
General I. Răşcanu, Primarul Municipiului.

[Revista Arhitectura, 1943/1944, pp.17-19]

Concursul

Art. 1 - Ministerul Lucrărilor Publice şi al Comunicaţiilor instituie un concurs public între arhitecţii diplomaţi din România, făcând parte din Colegiul Arhitecţilor, având ca scop: sistematizarea întregului teren rămas actualmente liber în faţa Palatului Regal - între Athénée Palace - clădirea Soc. "Generala" şi spre Est cât va fi necesar.

Se va studia intrarea tuturor arterelor ce dau în acest spaţiu şi în special traseul străzii Ştirbey Vodă, între str. Luterană şi calea Victoriei, cum şi deschiderea perspectivei Palatului către Cişmigiu şi legarea căii Victoriei prin artere largi cu Cişmigiul.

Art. 2 - În cadrul acestei sistematizări se va amenaja în faţa Palatului Regal o piaţă festivă, bine proporţionată faţă de volumul şi dimensiunile acestui palat, piaţă care va putea servi şi pentru desfăşurări de cortegii, ca piaţă de arme şi ceremonii şi în acelaşi timp, - ca un cadru arhitectural - Palatului Regal.

Art. 3 - Proiectul de sistematizare ce se scoate la concurs va ţine seama de cadrul datelor existente şi a desideratelor următoare:

a) Date existente:

1. Clădirea Palatului Regal va fi respectată, astfel cum se arată în planul ce se dă.
2. Clădirea Fundaţiei Regale "Regele Carol I", poate fi păstrată, eventual transformată, sau chiar suprimată. În acest din urmă caz, se va rezerva în cadrul acestei pieţe terenul necesar pentru o viitoare Fundaţie, având o suprafaţă circa de două ori mai mare ca actuala, la parter.
3. Clădirea Ministerului Internelor, clădirea Atheneului Român şi biserica Creţulescu, vor fi respectate.

b) Desiderate:

1. Obţinerea unui cadru optim pentru punerea în valoare a Palatului Regal, considerat ca element dominant, atât din punct de vedere plastic, cât şi ca simbol.
2. Rezolvarea problemei circulaţiei în acest spaţiu, precum şi al întregului cartier cuprins între Piaţa Teatrului Naţional - Biserica Albă - b-dul Brătianu şi Cişmigiu.
3. Punerea în valoare pe cât posibil a terenului, a cărui sistematizare se proiectează, pentru a se recupera parte din sumele necesare realizării.

Art. 4 - Soluţionarea, ce se va propune de fiecare concurent, va ţine seamă de clădirile arătate la art. 3, alin. a, iar în ceea ce priveşte celelalte clădiri particulare cuprinse în acest spaţiu, se lasă libertatea ca acestea să fie conservate, modificate sau dărâmate, spre rezolvarea favorabilă a problemei şi ţinând seama că orice sacrificiu să fie în raport direct cu avantajul dobândit.

Art. 5 - Imobilele ce vor fi proiectate în acest spaţiu, pot fi prevăzute cu portice de circulaţie şi prăvălii, la parter, în total sau în parte.

Art. 6 - Proiectul va stabili locul cel mai nimerit pentru actuala statuie a Regelui Carol I.

Art. 7 - Concurenţii vor studia şi împrejurimile Palatului Regal, spre această piaţă, având libertatea de a face eventual rectificări.

Art. 8 - Concurenţii au posibilitatea de a prevede scoborârea nivelului pieţii actuale, nivelul terenului şi căii Victoriei din faţa Palatului regal, până la maximum doi metri, astfel cum se arată în planul anexat. Se va da deosebită atenţie studiului racordărilor între piaţa coborâtă şi actualele străzi.

[...]

Art. 17 - Proiectele premiate şi menţionate rămân proprietatea ministerului, care îşi rezervă dreptul de a le utiliza cum va crede de cuviinţă pentru interesele oraşului, fără drept de autor pentru laureat, în ceea ce priveşte clădirile şi în general toate clădirile ce se vor executa.

[...]

[Monitorul Oficial (Partea I) Nr. 217 din 17 Septemvrie 1942, p. 32 / 7722 ]

Despre Piaţa Palatului Regal

Piaţa Palatului Regal din Bucureşti, aproape nu a fost de fapt discutată până acum. Unele păreri au început să fie publicate. Sunt şi multe încă nepublicate. Proiecte de asemenea au existat, şi sigur se vor mai face pentru "stabilizarea" acestei pieţe. Reproducem, din "Gazeta Municipală", aprilie 1942, articolul d-lui Prof. I. Traianescu:


La expoziţia "Tinerimii Artistice" din sala Dalles se află expusă macheta Palatului Regal, prezentată de dl. prof. arh. N. Nenciulescu. Felul cum a rezolvat d-sa această dificilă problemă de urbanistică a Capitalei, merită să fie relevat şi discutat sub raportul criticii obiective.

Această chestiune a fost şi este încă obiectul preocupărilor Primăriei Capitalei. Serviciul de sistematizare al Municipiului a studiat şi expus mai multe variante, din care aceea prin care se proiecta o mare piaţă pe întregul front al faţadei Palatului Regal, cuprinzând şi cele două aripi prelungite pe traseul sinuos al Căii Victoriei, se pare că a şi început să fie realizată.

În vederea înfăptuirii acestei soluţii, s-a efectuat dărâmarea clădirilor ce încadrau vechea piaţă a Palatului Regal, şi a rămas încă la locul său palatul Fundaţiei Universitare "Carol I", până la construirea unui nou local.



Vechea piaţă a Palatului Regal era opera urbanistică a arhitectului francez Paul Gottereau, autorul clădirii Fundaţiei "Carol I". A dat faţadei o curbură concavă pentru ca să mărească importanţa acestei pieţe, la concepţia căreia a respectat principiul clasic, după care s-au realizat toate pieţele monumentale din epoca Renaşterii şi epoca modernă: ca piaţa să fie complet încadrată de clădiri în proporţie cu dimensiunile ei şi dacă se poate să aibă acelaşi caracter arhitectural.

Cele patru mari clădiri care încadrau vechea piaţă satisfăceau acest principiu, iar Palatul Regal apărea în proporţii favorabile, ba chiar monumentale, cu toată diferenţa de nivel faţă de Calea Victoriei, fiind mai jos, în defavoarea proporţiei de înălţime.




Examinând macheta d-lui arh. Nenciulescu se poate constata că d-sa a respectat acest principiu prin crearea a trei pieţe pe marele spaţiu rezultat din dărâmarea clădirilor din faţa Palatului Regal în vederea marii pieţe proiectate de primăria Municipiului. O piaţă unică ar fi prea vastă, ca să cuprindă întregul front al Palatului Regal şi n-ar avea o încadrare proporţională cu întinderea ei.

Într-adevăr, clădirile existente care ar încadra această piaţă adică: Athenee Palace, Atheneul Român, Ministerul de Interne în construcţie şi noul palat al Fundaţiei Universitare "Carol I" ce se va aşeza în axa Palatului Regal, ca şi colţul rămas liber în prelungirea imobilului Generala, sunt clădiri cu forme şi proporţii disparate şi prea joase pentru o piaţă de mari dimensiuni, în vastitatea căreia Palatul Regal ar pierde mult din monumentalitate.

Acest inconvenient urbanistic s-ar înlătura prin crearea celor trei pieţe dintre care cea de la mijloc ar pune în valoare Palatul Regal, iar celelalte două mai mici, Atheneul Român şi Ministerul de Interne, prin crearea unor corpuri de clădiri intermediare în proporţie cu ansamblul general.

Aceste trei pieţe sunt larg deschise spre Calea Victoriei, fiind încadrate prin corpul central al Palatului Regal şi prin cele două aripi prelungite pe traseul sinuos al Căii Victoriei. Piaţa centrală Regele Carol I va fi decorată cu statuia actuală, fie în aceeaşi poziţie deplasată spre mijlocul pieţei, fie aşezată în grădina palatului, cu faţa spre piaţă.

Cele două corpuri de clădiri intermediare, create pentru încadrarea celor două pieţe, mai prezintă şi avatajul edilitar de a da posibilitatea utilizării unui teren preţios din centrul oraşului, cum şi unul economic de a se folosi parterul acestor clădiri şi chiar al viitoarei fundaţii universitare ca magazine, ceea ce ar contribui la animarea celor trei pieţe.

[Cincinat Sfinţescu în revista Urbanismul, 1942]

În jurul pieţei Palatului Regal

Calea Victoriei, în faţa Palatului Regal, nu este în linie dreaptă. Alinierea formează un unghi de 151° deschis spre Palat. Această situaţie micşorează caracterul monumental al Palatului şi împiedică vederea de ansamblu.

S-au făcut propuneri şi schiţe de amatori şi arhitecţi şi se vor mai face, dar problema este grea şi soluţiile foarte reduse. La rândul nostru, prezentăm acest proiect sub formă de machetă la scara de 0,005 mm pentru "O mare piaţă publică" studiată în funcţiune de imensa construcţie a Palatului Regal.



Caracteristicile acestui proiect sunt următoarele:

1. Preocuparea permanentă de a micşora impresia de ieşire din aliniere a aripilor Palatului, prin perspectiva şi spaţiul pieţei proiectate, care atrage şi dirijează privirea către piaţă.

2. Aşezarea în faţa Palatului Regal a Fundaţiei "Regele Carol I" la distanţa stabilită de proiect, permiţând, pe de o parte, vederea completă şi bine încadrată a Palatului Regal, iar pe de altă parte, limitând piaţa însăşi. Fără această limitare, piaţa ar deveni o stradă largă, cu rezultate inferioare pentru Palatul Regal, căci Bd. Brătianu are un nivel prea ridicat faţă de Calea Victoriei.

3. Statul să poată construi o parte din instituţiile sale (Preşedinţia Consiliului de Miniştri, Ministerul Aerului şi Marinei, Pinacoteca etc.) sau Municipiul să parceleze şi să vândă cu obligaţia unei faţade unitare, oferită gratuit pentru instituţii de înaltă cultură, industrie, comerţ, bănci etc., având la parter, sub arcade magazine de mare lux, constituind o decoraţie şi o sursă de venituri.

4. Arhitectura pieţei trebuie să fie de aceeaşi natură monumentală cu aceea a Palatului Regal, adică impunătoare, unitară, simplă şi liniştită, tinzând prin aceste caractere spre perpetuitate, ca şi Palatul Regal.

5. Aşezarea unei pieţe în faţa Palatului Regal este absolut necesară, pentru motive de estetică, de cultură şi de prestigiu naţional.

Toate palatele, de orice natură, sunt aşezate pe mari pieţe publice şi nu putem îndruma opinia generală decât pe această cale.


[Arh. Prof. N. Nenciulescu în revista Arhitectura 1942]